Autoritate fără teamă și libertate fără întrecerea limitelor
Cum stabilim echilibrul în relația cu cel mic
Din punct de vedere al impunerii limitelor în relația părinte-copil, majoritatea situațiilor se împart în două categorii: totul permis și restricții dure.
Eu cred însă, că există totuși o variantă de mijloc. Cred, cu alte cuvinte, că viața poate fi și grij, nu doar alb-negru. Mai cred și faptul că este dificil, pentru voi ca părinți, să faceți o delimitare clară între cele două laturi - să nu vă temeți prea mult pentru siguranța celui mic și, prin urmare, să-i impuneți reguli mult prea stricte, dar nici să nu-i oferiți prea multă libertate, astfel încât să devină un răsfățat.
Punctul de echilibru perfect pentru relația cu cei mici...Dați-mi voie să vă explic cam cum îl percep eu. Când sunt mici, copiii învață să meargă pe bicicletă, folosindu-se de roțile ajutătoare, deci de două puncte de direcționare, de sprijin. Odată date jos aceste roți, cel mic se vede vulnerabil în fața instabilității și încearcă temător să-și mențină echilibrul. Neavând experiență este ajutat de părinte, care-l va menține pe drumul cel bun, ținându-l de șa, până când, ușor ușor, reușește să-și mențină echilibrul.
Fără jaloane și puncte de sprijin care să-i ghideze, cei mici nu știu pe ce drum să o apuce în viață. Din acest motiv, ei au nevoie de limite, în egală măsură în care au nevoie și de libertatea de a experimenta diferite emoții și a învăța din fiecare etapă a vieții. Cum veți stabili însă ce îi este permis celui mic și ce nu? în rândurile de mai jos am să las câteva idei, din care puteți extrage niște concluzii/ sfaturi ajutătoare.
Cum stabiliți limitele în relația cu copilul
Oricât de mic ar fi, cel mic trebuie să înțeleagă că nu totul îi este permis, din simplul motiv că nu îi este benefic, sănătos sau util.
Diferența între nevoie și răsfăț
Nevoile copilului nu trebuie refuzate niciodată. Nevoile sunt senzații și dorințe vitale. Foamea, setea, siguranța, fericirea – toate acestea sunt nevoi. Așadar, dacă cel mic simte nevoia să fie ținut în brațe, oferiți-i această plăcere, faceți-l să se simtă iubit și în siguranță.
Răsfățul este cu totul altceva. A-l ocroti excesiv, a-i oferi totul, chiar și atunci când, voi ca părinți, ar trebui să-i arătați că a greșit, a-l feri de probleme și de obstacole minore și a face voi, în locul lui, anumite lucruri, va face mai mult rău decât bine, atât acum, cât și în viitor.
Părinți abuzivi vs. părinți prea permisivi
În prima categorie i-aș include pe cei care îi pedepsesc pe copiii când plâng, pentru simplul motiv că nu suportă astfel de manifestări. Tot aici i-aș include și pe cei care, poate dintr-o teamă exacerbată și grijă excesivă, le interzic copiilor chiar și simplele plăceri ale tinereții.
La polul opus, în cea de-a doua categorie aș include părinții care, de teama unei reacții negative sau din teama ca ce-i mici să nu-i ignore pe viitor, le oferă acestora foarte multă libertate. Personal consider că nici o variantă, nici cealaltă nu este potrivită, ci mai degrabă o combinație între cele două.
Trebuie să realizați că sunt experiențe pe care copiii, chiar și cei foarte mici, trebuie să le trăiască pe pielea lor, pentru a înțelege ce este bine și ce este rău. La fel de conștienți trebuie să fiți și de faptul că, oricât de triști s-ar arăta când le sunt interzise anumite cerințe/ mofturi, decizia luată trebuie menținută, căci este spre binele lor.
Scopul limitelor, deși este văzut cu ochi răi în zilele noastre, au un rol foarte bine definit
Pentru ca, atât când sunt mici, cât și când vor crește, cei mici să vă asculte, este esențial să perceapă, de la vârste cât mai fragede, care sunt rolurile în familie. Cu alte cuvinte, fără a le inspira teamă, trebuie să le demonstrați că voi aveți autoritate.
Mai mult decât atât, limitele reușesc să ofere, așa cum spuneam, protecție copiilor, în fața pericolelor. Trecuți fiind prin viață, părinții știu foarte bine prin ce experiențe merită să treacă cei mici și de ce experiențe trebuie să se ferească.
Tot aceste impuneri, pe care părinții le percep ca pe niște „plase de siguranță”, le oferă copiilor încredere în adulți, simțindu-se, în același timp, pe deplin ocrotiți.
Sfat de final: este foarte important ca, dacă vă doriți ca cel mic să înțeleagă exact granițele libertății sale, să respectați voi înșivă regulile impuse. Cu alte cuvinte, oricât de greu v-ar fi, mențineți-vă fermi pe poziții și respectați faptul că, atunci când ați spus NU, va trebui să rămână NU.
Sunt adeptul echilibrului în orice aspect al vieții și vă sfătuiesc și pe voi să-l căutați pentru a trăi fericiți și liniștiți în familie.
